si 0. stop
9 februarie 2011Articol publicat in: Personal
Nu, nu am alt blog in alta parte, dar o sa-mi fac. Intr-o zi.
Nu, nu m-am dat pe facebook, dar o sa fiu si acolo. O sa-mi deschid cont in curand.
De fapt, poate ca datorita si unei varste a dezvlotarii tehnicii care facea ca cei mai pe faza sa fie si mai mobilati in partea superioara, parca ceea ce astazi se numeste cu emfaza blogosfera, pe vremea mea era o chestiune mai intima. Astazi e atata aglomeratie incat a aparut un miros subtil de transpiratie . Cred ca nu are sens sa fii pe net decat daca vrei sa te vinzi. Si atunci sa fii pe net, cu metoda, serios si aplecat, cu tehnica si smecherii, ca altfel nu reusesti.
Cand a fost scandalul poneiului roz, la un moment data m-a inghetat ipocrizia, cruzimea, naturaletea si imbecilitatea cu care unii – din varii motive, abjecte sau idealiste nu conteaza – folosesc trecutul tau impotriva ta, amestecand drepturile catatenesti cu viata privata si am vrut sa sterg totul, ca nu cumva, cineva, ceva sa rascoleasca pe aici si sa ma raneasca intr-o buna zi. Insa stiu mult prea bine ca modul in care am fost, atunci cand am scris, ranit m-a imunizat. Asa ca eu o sa ma prefac usor jenat daca cineva imi arunca tot trecutul trist de exhibitionism in fata, si probabil o sa trec peste.
Deci sigur ne mai intilnim pe strada asta a informatiei, numai ca nu o sa ne recunoastem, eu voi vrea sa vand ceva, sa ma vand mai scump, poate chiar la suprapret .
Totul insa de data aia intr-o poveste, pentru ca imi plac povestile si aici nu mi-am permis.
